Tulburarea dismorfica corporală se manifestă prin preocuparea și îngrijorarea excesivă pentru un defect fizic (existent sau imaginar). Unii cercetători încadrează această afecțiune ca fiind o tulburare de sine-stătătoare, în timp ce alții o consideră o formă, un subtip al tulburării obsesiv-compulsive. Psihologii au observat că pacienții diagnosticați cu tulburarea dismorfică corporală, de cele mai multe ori, suferă și de alte tulburări anxioase, inclusiv tulburarea obsesiv compulsivă, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică sau de tulburări de alimentație, ca bulimia și anorexia. Deși structura afecțiunii se aseamănă cu cea a tulburării obsesiv compulsive, aspectul esențial care le diferențiază este specificitatea obsesiilor și a compulsiilor, în cazul tulburării dismorfice acestea fiind legate strict de aspectul fizic.
Simptomele tulburării dismorfice corporale, manifestate prin îngrijorarea permanentă asupra fizicului sau asupra unei anumite părți a corpului, sunt auto-induse și creează un nivel de stres foarte mare, care de cele mai multe ori perturbă capacitatea de funcționare a persoanei respective. Astfel, cei care suferă de această afecțiune își ocupă mintea și se concentrează exclusiv asupra obsesiei corporale și au nevoie ca cei din jurul lor să îi liniștească. Deși se uită în oglindă ori de câte ori au ocazia, sunt permanent nemulțumiți și măcinați de un sentiment de nesiguranță.
Diagnosticarea tulburării dismorfice corporale
Tulburarea dismorfică corporală nu trebuie confundată cu sentimentele de nesiguranță în privința felului în care arată, pe care orice om le poate trăi în anumite momente. Multe persoane sunt foarte critice în privința aspectului lor fizic, iar unii sunt dispuși să recurgă la metode felurite și complexe pentru a schimba aspectele de care sunt nemulțumiți. Operațiile estetice beneficiază de o popularitate crescută și din ce în ce mai mulți oameni sunt dispuși să recurgă la aceste proceduri de „corectare”, în ciuda riscurilor pe care le implică. Cei care recurg la operațiile estetice fără a suferi de tulburarea dismorfica corporală sunt mulțumiți, în general, de rezultatele procedurilor, pe când cei care suferă de această afecțiune continuă să fie nemulțumiți de aceeași parte a corpului sau își creează o obsesie asupra unui alt aspect fizic.
Tulburarea dismorfică corporală presupune un nivel ridicat de stres, care se resimte în funcționarea normală a corpului, iar obsesiile create duc la un mare consum psihic. Mai mult, simptomele provoacă dificultăți în relațiile interpersonale și afectează performanțele profesionale. Ideile fixe asupra fizicului pe care le cauzează boala distorsionează percepția de sine și duc la imposibilitatea de a evalua, în mod obiectiv, aspectul fizic. Uneori, persoanele care suferă de această tulburare pot percepe normal aspectul altor persoane, problematică fiind doar imaginea despre ei înșiși.
Simptome
Grija excesivă acordată aspectului fizic este unul dintre principalele simptome ale tulburării dismorfice corporale, însă această tulburare poate fi diagnosticată atunci când, pe lângă acest aspect, se observă apariția unor comportamente compulsive. Cele mai comune sunt: căutarea permanentă a reasigurărilor și a liniștirii din partea celor din jur, pierderea timpului cu asortarea hainelor, retragerea din activitățile sociale, probleme în relațiile intime sau chiar lipsa acestora, dificultăți de socializare, căutarea permanentă a imperfecțiunilor corpului. În cazurile extreme simptomele bolii duc la efectuarea de operații estetice care nu sunt necesare, la scăderea stimei de sine, depresie, furie, anxietate, izolare, tulburări de alimentație sau chiar la sinucidere. Acești oameni devin atât de obsedați de aspect, încât își pierd tot timpul cu preocupări legate de haine, machiaj, bijuterii, iar o simplă plimbare cu mașina sau mersul la piscină poate să le declanșeze o cantitate enormă de stres.
Cei care suferă de tulburarea dismorfică corporală cer de obicei reasigurări de la persoanele apropiate. Cu toate acestea, răspunsurile la întrebările repetate ale bolnavilor duc la noi întrebări ale acestora, puse sub alte forme, pline de incertitudini. Aceste compulsii nu le sunt de nici un ajutor ci, mai degrabă, le consolidează sistemul de valori false și fixații nesănătoase, care conduc la alte manifestări compulsive, creând un cerc vicios.
Persoanele diagnosticate cu alte tulburări anxioase sunt mai predispuse spre a dezvolta tulburarea dismorfică corporală. Deși pare greu de crezut, cercetările arată că numărul bărbaților care suferă de această afecțiune este mai mare decât cel al femeilor. Sunt speculații care sugerează că simptomele bolii la femei sunt, de obicei, interpretate ca fiind comportamente normale, specifice și astfel sunt trecute cu vederea și rămân netratate. Declanșarea acestei tulburări nu survine o dată cu o anumită vârstă, însă de cele mai multe ori simptomele apar în adolescență.
Cauze
Cauzele specifice ce duc la apariția tulburării dismorfice corporale nu sunt cunoscute, dar majoritatea experților consideră că factorii sociologici și biologici au un rol în dezvoltarea acestei afecțiuni.
Impactul tulburării dismorfice corporale asupra vieții de zi cu zi
În momentul în care o persoană este preocupată constant de aspectul fizic, care devine centrul atenției, îi afectează relațiile sociale și îi creează o perspectivă nesănătoasă asupra vieții în general, este necesar să se apeleze la ajutor specializat. Aceste semne trebuie să tragă semnalul de alarmă, deoarece conduc la crearea unei obsesii periculoase.
Gradul în care această tulburare afectează viața personală diferă, în funcție de severitatea simptomelor manifestate și de capacitatea pacientului de înțelegere și cooperare pe parcursul tratamentului psihologic specializat. Severitatea bolii se poate clasifica în funcție de părerea pe care o are bolnavul despre aspectul său fizic. Astfel, gravitatea este măsurată pe o scară a percepției de sine și se încadrează între un nivel bun și unul foarte slab. Cei care au despre sine o perspectivă complet deformată (un nivel slab) sunt cei care recurg la metode extreme și formează obsesii și compulsii dăunătoare, cu consecințe grave.
Persoanele diagnosticate cu această tulburare sunt dezavantajate de simptomele bolii în menținerea relațiilor personale, deoarece grija lor pentru imperfecțiunile corpului poate să îi facă să nu iasă din casă sau să își ocupe tot timpul cu obsesia creată. Unii petrec mai mult de 12 ore pe zi pentru a-și aranja sau ascunde părțile corpului de care sunt nemulțumiți. Pe lângă lipsa încrederii în sine și permanentele neplăceri pe care și le creează singuri, își conturează și impresia că cei din jur îi vor examina cu aceeași duritate și vehemență sau că se vor uita insistent, vor râde sau vor discuta despre defectul lor. Toți acești factori îi pun pe bolnavi în dificultatea de a desfășura activitățile normale de zi cu zi.
Tratament
Există tratamente excelente pentru tulburarea dismorfică corporală. Terapia cognitiv comportamentală este cea mai de succes în tratarea acestei afecțiuni, prin tehnicile de expunere și prevenire a răspunsului. De asemenea, psihoterapeutul poate utiliza, combinat, exercițiile de conștientizare, restructurarea cognitivă sau tehnica întrebărilor Socratice.
Cum fiecare caz este diferit, de regulă medicația nu este eficientă în cazul tulburării dismorfice corporale. Pentru cei care au un nivel crescut de anxietate se prescriu medicamente pentru reducerea acesteia.
Terapia cognitiv comportamentală este considerată de psihologi drept cel mai eficient tratament al acestei afecțiuni, fiind înregistrate multe cazuri de bolnavi care, prin această metodă, au reușit cu succes să scape de boală. Ideal este ca familia să se implice, oferindu-și suportul, înțelegerea și dragostea. Deseori oamenii care suferă de această afecțiune sunt percepuți de ceilalți că fiind superficiali și egocentrici. De aceea este foarte important ca familiile să înțeleagă faptul că tulburarea dismorfică corporală este o boală ce necesită tratament și să-i determine pe bolnavi să caute ajutor specializat cât mai repede, deoarece simptomele se pot agrava.
