Se spune că dragostea trece prin stomac. Dar, mai întâi de toate, prin stomac trece o cantitate uriașă de hrană necesară creșterii, dezvoltării și susținerii trupului în parcurgerea numeroaselor activități ce survin de-a lungul vieții. Ritmul alert al societății din ziua de astăzi a condus spre un mod de viață nu tocmai sănătos în privință alimentației, iar din ce în ce mai mulți oameni preferă mâncărurile preparate la minut, cu un conținut ridicat de săruri, grăsimi și calorii. Cantitățile uriașe de mâncare și lipsa transparenței în privința conținutului au dus la creșterea procentajelor atribuite obezității, bulimiei și anorexiei. În continuare vom discuta despre rolul psihoterapiei cognitiv comportamentale în tratarea acestor afecțiuni.
Obezitatea
La nivel mondial, obezitatea a devenit una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică. Un raport prezentat de către Organizația Mondială a Sănătății le sugerează persoanelor ce au depășit cu 20% greutatea normală să contacteze și un medic/psiholog în vederea găsirii soluției potrivite pentru a-și tine în frâu greutatea corporală. Riscurile ce pot surveni în urma obezității sunt: diabetul zaharat, afecțiunile cardiace și cerebro-vasculare, hipertensiunea arterială, apneea de somn, tulburări locomotorii. Totalitatea factorilor ce duc la obezitate nu este încă cunoscută, dar recentele cercetări vorbesc despre unele influențe la nivel genetic cât și despre amprenta pe care și-o lasă mediul înconjurător. Accesul la o cantitate uriașă de hrană și lipsa de activitate fizică sunt printre cei mai importanți factori de influență asupra obezității.
În cazul persoanelor ce au avut nevoie să slăbească mai mult de 20 de kilograme, terapia cognitiv comportamentală a fost catalogată drept cea mai de succes metodă de tratament. În majoritatea cazurilor s-a dovedit că tratamentul prin terapie cognitiv comportamentală este mai indicat decât cel cu pastile ce taie pofta de mâncare sau diete foarte solicitante.
Ședințele psihoterapeutice sunt făcute de obicei în grupuri formate din 8 până la 12 persoane, dar și întâlnirile individuale cu psihoterapeutul au același succes ca în cazul grupului. Baza tratamentului constă în ținerea unui jurnal de alimentație în care se înregistrează tot ceea ce se consumă pe parcursul unei zile. Aceste notițe au rolul de:
- a ajuta la schimbarea tiparului alimentar al persoanei în cauză, de exemplu, de a micșora numărul locurilor în care mănâncă și de a reduce viteza cu care mănâncă.
- a trece la o dieta sănătoasă, bazată pe mâncăruri mult reduse în grăsimi și săruri pentru a împiedica apariția bolilor cardio-vasculare.
- a încuraja activitățile sportive practicate la un nivel necesar păstrării corpului în formă.
Persoanele ce reușesc să-și schimbe stilul de viață și să-l păstreze conform celor stabilite împreună cu psihologul sunt cele care slăbesc cel mai mult și simt din plin schimbarea în bine.
O altă problemă întâlnită tot mai des în rândul populației este cea a copiilor ce depășesc greutatea normală. Studiile arată că un copil supraponderal este mai predispus să ajungă obez la maturitate decât un copil zvelt. Acești copii tind să aibă tensiunea arterială și nivelul colesterolului mai ridicate decât în cazul celor cu o greutatea normală, probleme ce se pot resimți mai târziu prin boli ale inimii. Și în aceste cazuri este indicată folosirea terapiei cognitiv comportamentale împreună cu un psihoterapeut, în găsirea unei soluții optime pentru îmbunătățirea stilului de viață. Efectele scontate vor fi vizibile atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Alături de psihoterapeut și copil pot participa și părinții în cadrul acestui program de recuperare.
Bulimia
Persoanele care suferă de bulimie consumă cantități mari de alimente, iar apoi, pentru a elimina excesul de calorii recurg la diverse metode, dintre care cele mai întâlnite sunt: vomitatul, abuzul de laxative sau diuretice, clisma sau mișcarea fizică în exces. Aceste persoane, de cele mai multe ori, reușesc să-și ascundă boala cu succes pe parcursul unei lungi perioade de timp, deoarece recurg în secret la metodele de „golire” a corpului. Este greu pentru familii, prieteni, chiar și pentru doctori să detecteze o persoană cunoscută care suferă de bulimie. Mulți dintre bulimici își mențin o greutate normală sau puțin peste normal. Boala apare, de regulă, în timpul adolescenței și se întâlnește cel mai des la femei, însă și bărbații pot fi afectați de această tulburare. De cele mai multe ori, rușinați fiind de obiceiurile ciudate pe care le practică, bulimicii nu cer ajutorul specializat al unui psihoterapeut decât atunci când ajung la maturitate (30 – 40 de ani), însă după atâția ani tiparul lor de comportament alimentar este adânc înrădăcinat, fiind astfel mai dificil de schimbat.
Bulimia poate cauza probleme atât fizice cât și psihice. Riscurile de a dezvolta probleme dentare, scăderea nivelului de potasiu, ce duc la bătăi neregulate ale inimii, iritabilitatea crescută și chiar depresia, sunt consecințele nefaste pe care le poate implica această boală.
De-a lungul timpului s-a dovedit că terapia cognitiv comportamentală ajută în controlarea și depășirea acestei boli. Principala metodă în desfășurarea tratamentului constă în ținerea evidenței obiceiurilor legate de alimentație, evidență cu ajutorul căreia psihoterapeutul încearcă să introducă în comportamentul pacientului noi deprinderi precum:
- trei mese echilibrate în fiecare zi
- amânarea și, pe parcurs, stoparea metodelor de „golire” a organismului
- conștientizarea și încercarea de a schimba viziunile greșite asupra alimentelor, dietelor și formei fizice
- descoperirea faptului că nu forma fizică este răspunzătoare de împlinirea personală și canalizarea spre alte lucruri ce duc la creșterea stimei de sine.
Durata tratamentului depinde de severitatea bulimiei. De regulă, numărul mediu de ședințe se încadrează intre 15 și 20.
O întrebare des întâlnită este dacă în cazul bulimiei bolnavul are nevoie de spitalizare. În majoritatea cazurilor această metodă nu este recomandată (dacă tulburarea alimentară nu este însoțită de probleme medicale severe). Faptul că prin spitalizare pacientul este scos din mediul său poate să întârzie recuperarea, deoarece în cazul acestei probleme alimentare e important că bulimicul să se confrunte cu mediul său obișnuit și acolo să învețe din nou să aibă un comportament alimentar normal.
Anorexia
Comparativ cu obezitatea și bulimia, anorexia este tulburarea cu frecvența cea mai redusă. Se caracterizează printr-o importantă pierdere în greutate, aproximativ 20 – 30% sub greutatea normală. De obicei anorexia debutează în adolescența timpurie și poate deveni cronică. Aproximativ 5% dintre persoanele care suferă de anorexie pot muri din cauza complicațiilor survenite în urma bolii sau în urma suicidului. Bolnavii necesită, de regulă, spitalizare frecventa din cauza înfometării.
În cazurile în care anorexia este descoperită timpuriu, iar pierdea în greutate nu este extremă, se poate aplica cu succes tratamentul prin terapia cognitiv comportamentală.
Terapia cognitiv-comportamentală reprezintă baza tratamentului modern al anorexiei. Majoritatea celor care suferă de această tulburare sunt îngrijorați în privința luării în greutate, cu toate că sunt conștienți că, dacă nu se îngrașă, nu pot fi sănătoși și nu pot avea o viață normală. Gândul la îngrășare și la schimbarea formei corpului sunt aspecte înfricoșătoare pentru un anorexic. Aceștia se simt grași, chiar dacă, de regulă, sunt extrem de slabi. Terapia îi ajută în crearea unui mediu propice pentru luarea în greutate și pentru depășirea problemelor psihologice ce îi îndeamnă spre comportamentul alimentar anormal. Familia este implicată de asemenea în procesul de recuperare și are rolul de a ajuta bolnavul să se întoarcă la o viață normală.
Studiile recente au arătat că aproximativ trei sferturi dintre anorexicii ce urmează terapii cognitiv-comportamentale au reușit să se îngrașe și să se întoarcă la activități normale. Datorită eforturilor depuse în ultimii ani în cercetarea bolii, terapia cognitv-comportamentală a devenit principala metodă de tratament a acestei tulburări.
