Cu toții simțim, la un moment dat, o stare generală de neliniște sau sentimente de îngrijorare. Se pare că aproape 2 din 5 persoane simt teama cel puțin o dată în fiecare zi. Tensiunea, sentimentul că suntem stresați sau îngrijorarea în anumite momente e o reacție umană normală, care nu necesită intervenția unui psiholog. Cu toate acestea, pentru unele persoane, îngrijorarea și anxietatea sunt cronice și pot fi resimțite ca și cum ar prelua controlul asupra activităților zilnice. Îngrijorarea cronică e o parte a anxietății generalizate care poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă. Se estimează că aproximativ 1 din 20 de persoane simte la un moment dat în viață anxietatea generalizată.
Ce e anxietatea?
Senzația de teamă sau frică este, de fapt, un instinct de supraviețuire atunci când apare ca răspuns la o situație periculoasă. Spre exemplu, gândește-te cum ar fi dacă un animal periculos s-ar apropia de tine. Cel mai probabil, ai răspunde cu teamă. Iar asta te poate ajuta, deoarece atunci când ne este frică, organismul nostru trece printr-o serie de schimbări prin intermediul cărora ne protejam (vezi și psihologia și biologia panicii).
Anxietatea poate fi simțită și în situații mai puțin amenințătoare. Spre exemplu, sportivii simt un anumit grad de anxietate înaintea unui joc sau a unei competiții importante. Acesta poate fi chiar un lucru bun deoarece, în această situație, anxietatea îi stimulează și le dă energie pentru competiție.
Îngrijorarea poate fi privită ca o verbalizare a modului în care rezolvăm problemele în gând sau a modului în care privim evenimente sau situații ce pot fi negative. Aceasta poate fi declanșată atât de evenimente din viața noastră, cât și de anumite gânduri care apar deodată în mintea noastră. Îngrijorarea e caracterizată prin expresiile „Dacă” sau „Dar dacă” (spre exemplu, Dar dacă îmi pic examenul? Dacă nu îmi găsesc serviciu? Dacă voi fi anxios în timpul interviului?). Îngrijorarea, în limite normale, durează puțin și ajută la rezolvarea problemelor.
Anxietatea devine o problemă doar atunci când e disproporționată cu situația, adică atunci când apare în situații în care nu există o amenințare reală sau un pericol. În unele cazuri, anxietatea anticipează anumite evenimente (cum ar fi interviul pentru un job, o nuntă). În cazurile în care anxietatea e atât de puternică încât ne împiedică să ne îndeplinim sarcinile, aceasta interferează cu calitatea vieții și poate fi o problemă.
Anxietatea generalizată
Cu toate că îngrijorările și teama sunt sentimente pe care cu toții le trăim, la fel ca în majoritatea cazurilor, atunci când sunt mult prea intense și mult prea frecvente ne pot face mult rău. Anxietatea generalizată poate să apară dacă preocupările sunt:
- Excesive;
- Greu de controlat;
- Persistente – e că și cum ar fi mereu în preajma noastră;
- Cauzează disconfort și dificultăți în viață de zi cu zi.
Pe lângă caracteristicile prezentate mai sus, persoanele care suferă de anxietate generalizată și ajung în cabinetul psihologic spun că au și simptome precum cele de mai jos:
- Se simt agitați, ca și cum nu își găsesc liniștea, nu reușesc să se relaxeze;
- Au sentimentul de „stat ca pe ghimpi”;
- Simt tensiune fizică sau lipsă de putere în corp;
- Au probleme legate de somn (vezi Insomnia);
- Au probleme de concentrare;
- Prezintă o stare de iritabilitate sau irascibilitate;
- Sunt mereu obosiți sau ușor epuizați;
- Evită anumite situații sau evenimente.
Un alt aspect important al acestei tulburări este că anxietatea apare în mai multe domenii din viață persoanei, cum ar fi relațiile cu ceilalți, viața profesională sau școlară, sănătatea. Această caracteristică face diferența intre anxietatea generalizată și alte tipuri de anxietate (cea socială, fobiile specifice) în care îngrijorările sau frica sunt specifice anumitor situații sau obiecte.
Cum ajung îngrijorările și temerile normale să devină cronice?
Nu există un răspuns simplu la această întrebare, având în vedere faptul că suntem foarte diferiți unii de ceilalți. Cu toate acestea, s-au identificat câțiva factori importanți care pot contribui la declanșarea anxietății generalizate.
Factori biologici
Nu putem spune că o anumită genă e asociată cu această tulburare. Însă s-a constatat că putem moșteni o predispoziție sau vulnerabilitate generală care poate să conducă la dezvoltarea anxietății generalizate sau a altor probleme de anxietate sau de dispoziție.
Factori psihologici
E important să reținem că, deși factorii biologici ne pot predispune să dezvoltăm tulburări de anxietate, nu toți cei care au această vulnerabilitate vor avea probleme de anxietate. Iar asta și pentru că sunt foarte importante stilul de viață al persoanei, tipul de situații și evenimente din viața sa și modul în care le face față acestora.
Evenimentele stresante, traumatice și greu de controlat pot contribui la dezvoltarea anxietății generalizate. În astfel de situații, unele persoane pot ajunge să creadă că viața e periculoasă și imprevizibilă și că îngrijorările referitoare la un posibil viitor sumbru sunt cea mai bună modalitate de a face față provocărilor. Mai mult, pot ajunge să creadă că îngrijorările excesive îi ajută să își dezvolte un simt al siguranței și al controlului pentru că vor fi mai bine pregătiți pentru orice s-ar întâmpla.
Anxietatea poate să apară și atunci când suntem înconjurați de persoane care ne dau informații despre pericolele posibile și despre cum să le facem față. Spre exemplu, un copil poate să învețe și să copieze comportamentul părinților dacă îi vede că își fac mereu griji despre ce ar putea să se întâmple rău. Sau poate i s-a spus că „E bine să te îngrijorezi deoarece asta te face să fii o persoana mai conștiincioasă și mai bine pregătită”. Aceste mesaje indirecte sau directe ne pot crește șansele să devenim anxioși.
Anxietatea se poate agrava atunci când începem să evităm situații de care ne temem sau nu suntem siguri. Dacă persoane importante (cum sunt părinții, frații, partenerii sau colegii) susțin această evitare, anxietatea e menținută și chiar amplificată pe termen lung. De regulă, cei apropiați ne susțin atunci când încercăm să evităm ceva din dorința de a ne face bine sau pentru că nu vor să ne vadă că ne simțim rău. Cu toate acestea, tolerarea unui disconfort minor și confruntarea sau rezolvarea anumitor probleme pot împiedica agravarea anxietății pe termen lung.
Tratament
Anxietatea generalizată nu e ușor de diagnosticat deoarece unele simptome se suprapun cu cele ale depresiei sau ale altor tulburări de anxietate. Din acest motiv e importantă solicitarea unei evaluări psihologice atunci când vă confruntați cu simptome similare celor prezentate mai sus.
De cele mai multe ori, persoanele care suferă de anxietate generalizată nu solicită tratament fie din cauza sentimentului de rușine (nu vor ca altcineva să afle că nu se pot controla), fie pot crede că așa au fost mereu și sunt nevoiți să trăiască în continuare cu anxietatea.
Tratamentul psihologic recomandat în această tulburare este psihoterapia cognitiv-comportamentală. Aceasta poate include:
- Tehnici de relaxare pentru a reduce tensiunea resimțită;
- Tehnici de gestionare a gândurilor negative despre îngrijorare;
- Învățarea modalităților de confruntare și de îndepărtare a îngrijorărilor;
- Învățarea unor strategii de rezolvare și gestionare a problemelor;
- Învățarea unor modalități prin care să fim mai puțin atenți la aspectele negative și concentrare asupra prezentului.
