Dependența de tutun

  • 9 mins read

Ce știm despre fumat?

Cercetătorii au efectuat studii amănunțite privind fumatul în decursul ultimilor 25 de ani. Descoperirile au arătat că fumatul este una dintre principalele cauze (ce poate fi prevenită) a bolilor cronice, ce provoacă peste 400.000 de victime anual. Cancerul, bolile de inimă și de plămâni sunt afecțiunile care apar cel mai des în rândul fumătorilor, dar de asemenea și impotența, infertilitatea, astmul sau îmbătrânirea prematură a pielii survin foarte des în rândul celor care practică acest obicei. În ultimul timp subiectul dependenței de tutun este din ce în ce mai discutat, iar această dependență, sub toate formele ei – fumatul țigărilor, mestecatul tutunului, pipele, trabucurile – poate fi tratată sub îndrumarea unui psiholog.

Este cunoscut faptul că fumatul este un obicei ce se deprinde de cele mai multe ori de la persoanele fumătoare din anturaj și că provoacă plăceri, pe termen scurt, atât la nivel biochimic cât și psihic. Odată deprins, acest obicei nesănătos cu greu poate fi abandonat. Pe lângă plăcerile provocate la nivel biochimic și psihologic, fumatul este folosit pentru a depăși unele momente de stres sau cu încărcătură emoțională și în cadrul petrecerilor, creând senzația de confort psihic. Odată început, fumatul poate fi ușor asociat cu obiceiurile de zi cu zi, cum ar fi uitatul la televizor sau verificat mail-ului. Principalele motive pentru care tinerii încep să fumeze sunt: pentru a se integra într-un anumit grup social, pentru a arăta că nu sunt timizi sau că nu le este frică, pentru a părea sofisticați sau la modă, ca semn de protest, din admirație pentru părinți, rude, idoli care practică acest obicei, pentru a scădea în greutate, ca o metodă de a combate plictiseala sau de a se calma.

Fumătorii sunt diferiți, fiecare având un alt motiv asociat consumării tutunului, chiar și gradul de dependență putând să difere de la o persoană la alta. O persoană este catalogată dependentă atunci când își dorește să se lase de fumat dar nu reușește, iar succesul în acest caz este dificil, deoarece în general se formează legături intre obiceiul de a fuma și anumite lucruri pe care le întreprindem zilnic: servirea cafelei, vorbitul la telefon sau luarea mesei. Renunțarea la fumat implică mulți factori, însă cel mai important este ca fumătorul să găsească în alte activități „beneficiile” de natură psihică pe care le obține fumând. Pentru a măsura dependența de nicotină se utilizează testul Fagerstrom, care conține o serie de întrebări referitoare la comportamentul fumătorului, în urma căruia se poate stabili dacă persoana suferă de o dependență mică, medie sau severă. Procesul de renunțare la fumat este complex, deoarece, din cauza dependenței fizice de nicotină (ce diferă de la om la om), abandonarea acestui obicei poate fi dificilă. De aceea psihoterapia este foarte importantă, ajutând dependentul să treacă mai ușor prin întregul proces de tratare a dependenței.

Renunțarea la fumat

Ce este cel mai important de știut este faptul că de fumat (fiind un comportament care se învață) ne putem dezvăța. Cu ajutor specializat realizat prin psihoterapie, dependența de tutun poate fi combătută prin adoptarea de noi tipare comportamentale și învățarea altor moduri de a face față în situațiile în care fumătorul simte nevoia unei țigări. Psihologul încearcă să înlocuiască dependența cu alte activități care îi produc satisfacție pacientului, dar care nu au efectele devastatoare pe care le are fumatul asupra sănătății. Efectele sevrajului pot exista, manifestându-se, de regulă, prin dificultăți de concentrare, probleme de somn, iritabilitate, dureri de cap, tuse, inflamații la nivelul gâtului, amețeală, însă sunt temporare. Majoritatea dispar într-un interval de 7 până la 10 zile. Piatra de încercare în renunțarea la fumat nu o reprezintă însă efectele sevrajului, ci lupta cu pofta și tentația de a fuma din nou. De aceea este absolut necesar pentru dependenți să învețe și să aplice noi metode prin care să facă față stresului și emoțiilor.

În general, cei care fumează mai puțin de un pachet de țigări pe zi, nu fumează când sunt răciți sau bolnavi sau imediat când se trezesc, nu se considera dependenți de nicotina, însă nu dependența fizică, ci cea psihică este cea mai dificil de combătut. În cazurile extreme, în care dependența de fumat e combinată cu alte dependențe (de alcool, droguri), cu stări ca anxietatea sau cu depresia, iar persoanele au încercat de mai multe ori să renunțe și nu au reușit, pe lângă terapia cognitiv comportamentală poate fi folosită și medicația antisevragică.

Cea mai răspândită și mai dificil de tratat este dependența de tutun. Cei mai mulți fumători încearcă să se lase de mai multe ori (media este intre 3 și 5 ori) înainte să reușească să renunțe complet la acest viciu. Procesul poate dura câteva luni sau chiar câțiva ani, însă din ce în ce mai mulți oameni reușesc să renunțe la acest obicei, deci este posibil de realizat!

Etapele vieții de fumător

  1. Experimentarea

Copiii și tinerii încep să fumeze din diverse motive. Unii dintre ei ajung foarte repede de la faza de a experimenta ceva nou la un consum regulat de tutun, alții însă renunță imediat la acest obicei. Cei tineri nu țin cont, de cele mai multe ori, de avertismentele privitoare la pericolele fumatului (afectarea sănătății și crearea dependenței), de aceea este important ca societatea să inițieze programe de prevenire a fumatului. Este mai ușor să previi decât să combați.

2. Fumatul regulat

Persoanele care ajung să fumeze regulat simt plăcere și ajung să creadă că fumatul le face bine, minimalizând riscurile pe care le implică acest obicei. Nu sunt pregătite să renunțe, iar presiunea exterioară (din partea familiei, a prietenilor) nu îi ajută.

3. Conștientizarea pericolelor fumatului și gândul de a renunța

Pentru a se pregăti să renunțe, cei mai mulți își fac o listă de motive pro și contra fumatului. Acest procedeu poate fi eficient atâta timp cât fumătorul se informează și începe să conștientizeze modul negativ în care această dependență afectează viața lor și pe a celor din jur. Când reușesc să găsească suficiente motive contra fumatului, aceste persoane sunt pregătite să înceapă procesul de renunțare.

4. Renunțarea la fumat

Terapia cognitiv comportamentală este indicată în parcurgerea acestui proces, fiind modalitatea cea mai de succes în tratarea dependenței de tutun.

5. Prevenirea recidivelor

Aproximativ 80% dintre fumători pot renunța pentru o zi. Cea mai dificilă perioadă o reprezintă însă primele două săptămâni, când 20-30% dintre cei care vor să renunțe se apucă din nou de fumat. În primele trei luni numărul recidivelor este foarte ridicat. De aceea, este nevoie de un an întreg pentru a considera că fumătorul a reușit cu adevărat să învingă dependența. În lupta împotriva dependenței, fumătorii au nevoie să își înțeleagă propriul tipar, iar pentru aceasta este folositor să răspundă la următoarele întrebări:

  • De ce fumează?

  • Unde fumează?

  • Ce declanșează dorința de a fuma?

După identificarea acestor aspecte urmează, cu ajutorul terapiei cognitiv comportamentale, încercarea de a întreprinde alte acțiuni care să îi facă să treacă peste zi fără să fumeze: relaxarea, discutarea gândurilor referitoare la fumat, sportul, modalități de a reduce stresul, rezolvarea problemelor emoționale.

Lupta cu dependența de nicotină este de cele mai multe ori dificilă, dar beneficiile nu sunt deloc de neglijat. O persoană care se lasă de fumat înainte de vârsta de 50 de ani își reduce cu 50% riscul de a muri în următorii 15 ani, comparativ cu o persoană care continuă să fumeze. După ce te lași de fumat: ritmul cardiac scade – efectul resimțindu-se în prima jumătate de oră după renunțarea la țigări – nivelul monoxidului de carbon din organism revine la normal în 12 ore de la ultima țigară fumată, funcționarea plămânilor se îmbunătățește semnificativ după șase luni, circulația sanguină se îmbunătățește după trei luni, riscul de a suferi un atac de cord scade cu 50% în 12 luni, iar riscul de a suferi un accident vascular cerebral redevine același ca al unui nefumător în 5–15 ani. Să te lași de fumat implică muncă, învățare și exercițiu. Cea mai eficientă și de succes metodă este terapia cognitiv comportamentală.

Psiholog Ana Moldovan

Leave a Reply