Balbismul – Bâlbâiala

  • 7 mins read

Balbismul – de asemenea numit și bâlbâială – este o tulburare de vorbire care implică: repetarea sau prelungirea unui cuvânt, a unei silabe sau a unei expresii; pauze în timpul ținerii unui discurs; întreruperea emisiei vocale pe anumite silabe. Persoanele ce suferă de balbism știu foarte bine ceea ce urmează să zică, însă au dificultăți în pronunția cuvintelor. Această tulburare este întâlnită destul de des în rândul copiilor mici, manifestându-se în special în momentele în care aceștia învață să citească. Cu toate acestea, uneori bâlbâiala se manifestă sub forma unei afecțiuni cronice care persistă și la vârsta adultă. Este indicat ca adulții și copiii ce suferă de balbism să urmeze tratamente logopedice și consiliere specializată alături de un psiholog pentru a-și îmbunătăți modul de vorbire.

Cauze

În jur de 5% dintre copii (un copil din douăzeci) cu vârste cuprinse intre 2 și 5 ani vor dezvolta un tip de balbism în timpul copilăriei, ce poate dura de la câteva săptămâni până la câțiva ani. Pentru un număr mult mai mic dintre copii (mai puțin de 1%), balbismul nu dispare, ci se agravează, purtând denumirea de balbism de dezvoltare (infantil). Acest tip este cel mai răspândit dintre toate. Balbismul este o boală întâlnită mai des în rândul băieților decât al fetelor, lucru valabil și în categoria adulților.

O combinație de anumiți factori ar putea fi incluși în cauza dezvoltării acestei tulburări, printre care:

  • Dezvoltarea vorbirii normale: Copiii pot prezenta semne de balbism în abilitățile vorbirii și ale limbajului, semne ce sunt cauzate de incapacitatea de a menține ritmul cu ceea ce vor să comunice.

  • Anomalii cerebrale moștenite: Balbismul poate fi ereditar. Cercetările arată că boala se dezvoltă în urma moștenirii unor anomalii întâlnite la nivelul centrului de vorbire.

  • Atac cerebral sau răni cerebrale

  • Probleme de sănătate mintală

Oamenii de știință împreună cu psihologii studiază în continuare dedesubturile cauzelor balbismului, încercând să clarifice de ce unele persoane ce suferă de această afecțiune reușesc totuși să-și păstreze o fluență normală în vorbire în anumite situații: atunci când vorbesc cu ele însele sau cântă la unison cu alte persoane.

Simptome

Începerea dezvoltării balbismului se poate manifesta prin repetarea consoanelor (C, G, T), iar odată cu agravarea bolii, cuvinte și propoziții întregi încep să fie repetate. Mai târziu, pe parcursul dezvoltării bolii, apar spasmele vocale – copilul depune un efort uriaș să rostească ceea ce gândește, însă nu reușește. Printre simptomele balbismului se întâlnesc:

  • Apariția sentimentelor de frustrare când încearcă să poarte o discuție;

  • Pauze sau ezitări întâlnite la începutul sau în mijlocul frazelor, propozițiilor sau cuvintelor;

  • Folosirea în plus a unor sunete sau cuvinte (interjecții);

  • Voce încordată;

  • Clipit excesiv;

  • Smucituri ale capului sau ale altor părți din corp;

Cazurile copiilor ce suferă de o formă mai ușoară de balbism trec adesea neobservate. În cazurile mai severe, semnele încep să fie din ce în ce mai evidente: expresiile faciale, anxietatea și intensificarea bâlbâielilor pot fi observate atunci când sunt puși să vorbească.

Complicații

Persoanele ce suferă de balbism sunt predispuse la diferite stări de spirit ce pot dăuna dezvoltării pe plan personal și profesional:

  • Stima de sine scăzută

  • Refuzul sau evitarea situațiilor în care ar trebuie să vorbească

  • Agresare sau tachinare din partea celorlalți

  • Tulburarea de anxietate socială

Recomandarea specialiștilor în astfel de cazuri este că, pentru a putea face față mai ușor unor astfel de încercări, să se contacteze un psiholog în vederea aplicării terapiei cognitiv comportamentale.

Tratament

În vederea tratării copiilor și adulților ce suferă de balbism sunt folosite câteva metode ce pot fi aplicate acasă, împreună cu un patolog în vorbire, sau în cadrul unor programe intensive alături de psihoterapeuți. De obicei, tratamentele au abordări diferite, cum ar fi:

  • Controlul fluenței. În cadrul acestui de tip de tratament se urmărește ca pacientul să învețe să încetinească ritmul vorbirii și să constate clipele în care se bâlbâie.

  • Dispozitive electronice.  Există mai multe tipuri de dispozitive electronice ce ajută persoanele care suferă de balbism.

  • Terapia cognitiv comportamentală. Acest tip de tratament psihologic poate ajută la identificarea și schimbarea lucrurilor sau gândurilor ce duc la înrăutățirea bâlbâitului. De asemenea ajută și la eliminarea stresului, anxietății sau a altor probleme psihice ce pot surveni din cauza balbismului. Este important să se beneficieze, adiacent de alte metode de tratament, de suportul oferit de un psihoterapeut.

  • Implicarea parentală. Suportul părinților reprezintă unul din factorii decisivi în ajutarea copilului să treacă cu ușurință peste această tulburare.

Câteva lucruri de urmat de către părinții ai cărui copil suferă de balbism:

  • Fiți foarte atenți atunci când copilul vorbește și păstrați contactului vizual cu el pe tot parcursul discuției;

  • Nu interveniți atunci când copilul are probleme cu pronunțarea unui cuvânt, ci lăsați-l să termine de unul singur;

  • Crearea unui program bine stabilit și a unei atmosfere relaxate în vederea purtării discuțiilor cu copilul;

  • Vorbiți rar cu copilul, pentru a-i induce un ritm mai lent, lucru ce ajută la împiedicarea agravării bolii.
Psiholog Ana Moldovan

Leave a Reply