Atacurile de panică, elementul cheie în Tulburarea de panică pot fi văzute ca un amestec de reacții biologice, emoționale și psihologice. Răspunsul emoțional este frica pură. Mai jos, sunt descrise reacțiile biologice și psihologice.
Reacții biologice 1: Luptă sau Fugi
Atunci când există un pericol real sau atunci când credem că există un pericol, corpul nostru trece printr-o serie de modificări numite și răspunsul „luptă sau fugi”. Practic, corpul nostru e conceput pentru a răspunde fizic atunci când credem că există o amenințare, în cazul în care avem nevoie fie să fugim, fie să rămânem pe loc și să luptăm. Cele mai frecvente schimbări sunt:
- Bătăi ale inimii mai puternice și mai frecvente – acest lucru permite sângelui și oxigenului să fie pompat mai repede în corp;
- Crește ritmul și intensitatea respirației – permite corpului să primească mai mult oxigen;
- Transpirație – permite organismului să se răcească, dar îl și face să fie mai alunecos și mai dificil de prins de către prădător;
- Tensiune musculară – pregătește corpul pentru luptă sau fugă; rezultatul poate fi sentimentul subiectiv de tensiune, uneori chiar durere, tremurat și agitație.
Când devenim îngrijorați și ne e teamă în situațiile în care nu există un pericol real, corpul nostru pornește o alarmă biologică automată. Cu toate acestea, în acest caz, corpul a declanșat o alarmă falsă, deoarece nu există nici un pericol care să ne determine să luptăm sau să fugim.
Reacții biologice 2: Respirație accelerată
Când inspirăm, corpul nostru primește oxigen, iar când expirăm, eliminăm dioxidul de carbon. Pentru a funcționa eficient, e important să existe un echilibru între oxigen și dioxidul de carbon în organism. Când suntem îngrijorați, nerăbdători, încordați, acest echilibru este perturbat deoarece avem tendința să hiperventilăm – respirația devine accelerată și determină creșterea cantității de aer din plămâni. Astfel se formează un dezechilibru în organism, pe care acesta îl detectează și la care răspunde cu o serie de modificări chimice. Aceste modificări produc simptome ca amețeală, stare de confuzie, senzație de sufocare și lipsa de aer, vedere încețoșată (vedem în ceață), crește ritmul bătăilor inimii, amorțeală și furnicături la nivelul extremităților corpului (spre exemplu, mâini, picioare), senzația de mâini umede și tensiune sau rigiditate musculară. Pentru persoanele care suferă de panică, aceste senzații la nivelul corpului pot fi deranjante și dureroase, deoarece le pot percepe și interpreta ca fiind un semn de atac de cord. Totuși, acestea sunt, în cea mai mare măsură, legate de respirația accelerată și nu de probleme fizice.
Reacții psihologice 1: Gânduri asociate panicii
Persoanele care se panichează observă foarte bine aceste simptome și reacții fizice. Ei își analizează corpul în mod constant pentru a le depista, iar acesta devine un obicei automat. Odată ce au observat aceste simptome, le interpretează și le consideră drept semne de pericol. Acest lucru îi poate conduce spre a gândi că este ceva în neregulă cu ei, că își pierd controlul (sau o iau razna) sau că se poate să moară. Există o serie de tipuri de gânduri care apar adesea în timpul panicii și atacurilor de panică:
- Gânduri catastrofice despre senzațiile normale sau de frică ale organismului („Inima mea a sărit peste o bătaie, nu a bătut o dată – cu siguranță am un atac de cord. Voi muri”);
- Supra-aprecierea șansei că vor avea un atac de panică („Cu siguranță voi avea un atac de panică dacă voi lua autobuzul pentru a merge la muncă”);
- Supra-aprecierea costului de a avea un atac de panică – gândul că atacul de panică va avea consecințe grave sau foarte negative asupra corpului lor.
Reacții psihologice 2: Comportamente care susțin panica
Când ne simțim îngrijorați, înfricoșați sau ne așteptăm să ne simțim astfel, vom acționa, de multe ori, în așa fel încât să ne controlăm teama. Un mod prin care putem face asta este să păstrăm distanța față de situațiile în care putem intra în panică. Această modalitate de a ne apăra se numește evitare și poate include:
- Situații în care am avut un atac de panică în trecut;
- Situații din care ar putea fi greu să scăpam sau în care e dificil să primim ajutor (cum ar fi spații publice, transport în comun, centre comerciale etc.);
- Situații sau activități care ar putea duce la senzații similare – cum ar fi activitatea sau exercițiile fizice, consumul de cafea, sexul, activități emoționale în care am putea deveni furioși, nervoși, îngrijorați.
Un al doilea tip de răspuns ar fi să ne comportăm diferit sau să folosim „comportamente de siguranță”. Iată câteva exemple: ne asigurăm că suntem aproape de o cale de evacuare, luăm medicamente cu noi, ne asigurăm că suntem aproape de un zid de susținere, de care să ne sprijinim. Putem totuși să folosim și metode mai subtile, cum ar fi încercarea de a ne distrage atenția de la frică citind ceva sau ascultând muzică. Deși aceste metode nu par dăunătoare, dacă devenim dependenți de aceste comportamente putem deveni mult mai tulburați în timp, în special în momentele și situațiile în care nu le putem folosi.
