Disgrafia

  • 8 mins read

Disgrafia este o tulburare neurologică care afectează scrierea. Mai exact, această afecțiune determină scrierea schimonosită și incorectă. La copii se observă în momentul în care învață să scrie și, în ciuda unei instruiri adecvate oferite de părinți sau profesori, nu reușesc să reproducă formele literelor, lasă prea mult sau prea puțin spațiu între ele sau scriu greșit cuvintele. Copiii ce suferă de disgrafie pot dezvolta și alte dizabilități de învățare, însă de cele mai multe ori, cu ajutor psihologic și educațional, nu au probleme de adaptare socială sau academică. Pe lângă dificultățile de scriere, disgrafia se caracterizează și prin ortografia greșită sau ciudată.

Deși cauzele apariției disgrafiei nu sunt cunoscute, la adulți pot apărea în urma unor traume ce afectează lobul parietal al creierului, iar disfuncțiile sunt cauzate fie de dificultăți în aria vizual-spațială (creierul nu procesează corespunzător ceea ce vezi), fie de dificultăți de înțelegere a limbajului (creierul nu procesează corespunzător ceea ce auzi).

Semnele disgrafiei

Scrisul urât sau neatenția în scriere nu au nici o legătură cu disgrafia, care este o tulburare de procesare greșită a informațiilor receptate de creier. Semnele care ar trebui să avertizeze părinții, profesorii sau familia în legătură cu această tulburare diferă în funcție de vârstă.

La copii: 

  • strângerea exagerată a creionului în mână și poziția greșită a corpului în scris;

  • evitarea sarcinilor care implică scrisul sau desenatul;

  • dificultăți în reproducerea formei literelor;

  • inconsecvență în distanțele lăsate între litere sau cuvinte;

  • confundarea literelor mari cu cele mici;

  • incapacitatea de a scrie sau desena pe o linie sau într-un spațiu delimitat;

  • ajungerea rapidă la starea de oboseală în timpul scrisului;

La școlari:

  • scris de mână ilizibil;

  • amestecarea scrisului de mână cu cel de tipar;

  • repetarea cu voce tare a cuvintelor înainte de a le scrie;

  • concentrarea excesivă pe actul de a scrie, ce determină neînțelegerea conținutului textului scris;

  • dificultăți de utilizare a vocabularului în scris;

  • omiterea sau scrierea pe jumătate a cuvintelor în propoziții;

La adolescenți și adulți: 

  • dificultate în scrierea gândurilor pe hârtie;

  • dificultăți în urmărirea gândurilor deja scrise;

  • dificultăți cu structurile sintactice și cu gramatica;

  • mare decalaj între scriere și înțelegere (demonstrat prin vorbire).

Există mai multe modalități prin care persoanele diagnosticate cu disgrafie pot fi ajutate să aibă succes. Psihologii consideră că, în general, strategiile de suport se încadrează în trei categorii principale:

  • Adaptarea – oferirea de alternative la exprimarea scrisă;

  • Modificarea – schimbarea așteptărilor sau a sarcinilor cu scopul de a minimiza și de a evita zona de slăbiciune;

  • Remedierea – consilierea psihologică și instruirea școlară în vederea îmbunătățirii scrierii;

Fiecare dintre aceste categorii trebuie avute în vedere atunci când se începe planificarea metodelor de instruire și de suport pentru o persoană cu disgrafie. Este de ajutor ca sprijinul să vină atât din partea specialiștilor (psihologi, învățători), cât și din partea celor apropiați. Pentru a găsi cea mai eficientă formulă și cel mai bun tip de ajutor, de obicei este necesară parcurgerea unui proces de încercare a mai multor idei.

Metode prin care se pot obține îmbunătățiri în scris

La copii, părinții trebuie să aibă răbdare, să afișeze o atitudine pozitivă, să încurajeze practica și să laude eforturile.

  • Utilizați hârtie cu linii proeminente, pentru a determina copilul să scrie în spațiul dintre acestea;

  • Încercați diferite stilouri, pixuri și creioane pentru a găsi unul confortabil;

  • Jucați-vă scriind literele și numerele în aer cu mișcări largi ale mâinii, pentru a îmbunătăți memoria formei acestora; de asemenea exersați forma literelor doar cu mișcarea degetului;

  • Încurajați ținerea corectă a stiloului în mână, postura dreaptă și poziția corespunzătoare a foii în scris; este important ca aceste lucruri să se consolideze la o vârstă fragedă, având în vedere că mai târziu devine dificilă dezvățarea de obiceiurile rele;

  • Utilizați tehnici mulți-senzoriale pentru a învăța forma literelor;

  • Învățați-l să scrie la calculator, însă nu eliminați scrisul de mână; chiar dacă prin tastarea la computer poate să scrie mai ușor, scăpând de frustrarea de a fi nevoit să formeze litere, scrisul de mână este o parte vitală a capacității oamenilor de a funcționa în lumea de astăzi.

În cazul elevilor, părinții și profesorii pot încuraja exercițiile de scriere în condiții lipsite de stres, prin scrierea de scrisori, ținerea unui jurnal, realizarea listelor de cumpărături, ținerea scorului.

  • Permiterea scrisului cu litere mari sau cu caractere italice (oricare este mai confortabilă);

  • Folosirea hârtiei milimetrice pentru a menține coloane și rânduri organizate;

  • Acordarea de timp suplimentar pentru lecții și aplicarea de metode creative pentru realizarea acestora (prin desene sau înregistrarea ideilor pe reportofon);

  • Alternarea concentrării în temele scrise – pune accentul întâi pe claritate și ortografie, apoi pe gramatică și organizarea ideilor în scris;

  • Încurajarea verificării de greșeli citind textul după o pauză (este mai ușor să depistezi greșelile după o pauză);

  • Încurajarea creării unei liste de verificare a textului – ortografie, claritate, gramatică, sintaxă, înlănțuirea ideilor;

  • Găsirea și utilizarea metodelor alternative de evaluare a cunoștințelor – rapoarte orale sau proiecte vizuale.

La adolescenți și adulți pot fi folositoare înregistrările (cursurilor sau ale ședințelor), în completarea notițelor. În scrierea temelor sau a proiectelor este util să se folosească un plan „pas cu pas”, prin care întreaga sarcină să fie împărțită în fragmente. Este important ca cei din jur să le ofere un feedback clar și obiectiv asupra calității muncii lor (de la structură până la informațiile folosite). În cazul în care aspectele mecanice ale scrisului de mână rămân un obstacol insurmontabil, se recomandă utilizarea tehnologiilor de asistență (ex: software-ul cu comandă vocală).

Tratament

Cele mai importante și eficace metode de luptă cu disgrafia sunt psihoterapia și instruirea educațională. În cazul acestei afecțiuni se pot prescrie medicamente pentru tulburări motorii, în vederea controlului mai bun al mișcărilor în scris, pentru tulburări de memorie sau pentru alte probleme neurologice. Unii specialiști recomandă chiar utilizarea computerului pentru evitarea problemelor ridicate de scrisul de mână. Pronosticul de îmbunătățire a abilitaților în scris în cazul disgraficilor este destul de ridicat, în special în cazul celor care au fost diagnosticați devreme și care, pe lângă exercițiile de scriere, au urmat terapia psihologică.

Psiholog Ana Moldovan

Leave a Reply