Fiecare dintre noi are momente în care își dorește un obiect ce aparține altuia, însă, unele persoane, nu se pot abține din a și-l însuși. În rândurile de mai jos, vei putea citi care sunt cauzele, simptomele și tratamentul acestei tulburări și cum te poate ajuta un psiholog.
Cleptomania este o tulburare psihologică prin care o persoană simte nevoia de a fura diferite obiecte. Cu cât mai mult se abține să facă acest lucru, aceasta se simte din ce în ce mai tensionată, iar în momentul în care își însușește obiectul apare o relaxare psihică însoțită de o senzație de fericire. Din punct de vedere statistic, 62.5% dintre persoanele care suferă de cleptomanie sunt femei, în timp ce restul de 37.5% sunt bărbați. Vârsta medie la care este diagnostică această tulburare este 45.6 ani, în timp ce majoritatea persoanelor sunt, deja, căsătorite.
Adeseori, persoanele care suferă de cleptomanie nu își dau seama că fac ceva rău, până când altcineva le atrage atenția. Din fericire, această tulburare poate fi tratată cu ajutorul unui psihoterapeut, iar dorința de a fura poate fi controlată.
Cum și de ce poate să apară
În acest moment, psihologii nu sunt siguri cum apare cleptomania. Se presupune că aceasta este o consecință a dependenței de alcool și alte substanțe. În același timp, alți oameni de știință sunt de părere că aceasta este o tulburare de control a impulsurilor sau un simptom al tulburărilor obsesiv – compulsive.
În majoritatea cazurilor, însă, este rar ca o persoană să se confrunte doar cu această problemă. Adeseori, ea este însoțită de alte tipuri de tulburări psihologice. Pentru diagnosticarea și tratarea acestora, este necesar că persoana respectivă să se adreseze unui psiholog. În general, aceasta apare în adolescența târzie, fiind mai des întâlnită printre femei. Din punct de vedere statistic, intre 20 și 46% dintre persoanele cleptomane au și o alta tulburare de control a impulsurilor, 23-50% sunt dependente de substanțe iar 45% se confruntă cu tulburări de dispoziție.
Semnele cleptomaniei
- inabilitatea repetată de a controla nevoia de a fura lucruri care nu sunt esențiale pentru uzul privat sau nu au o valoare economică mare.
- creșterea acestei nevoi imediat înaintea efectuării furtului
- furtul nu este făcut din răzbunare și nici nu este o reacție a fanteziei sau a deziluziei
- furtul nu este o consecință a unei tulburări de comportament, a unui episod maniacal sau a unei personalități antisociale.
Ca oricare altă tulburare psihologică, și aceasta împiedică persoana care suferă de ea să aibă o viață satisfăcătoare, afectând-o pe mai multe planuri. Aceasta este una dificilă nu doar pentru persoana care suferă de ea, dar și pentru cei din jurul sau, însă, din fericire, se poate obține ajutor într-un cabinet psihologic.
Tratamentul cleptomaniei
Psihologul va încerca, în cursul tratamentului, să ajute și la rezolvarea altor probleme care pot apărea pe lângă cleptomanie. Cea mai bună metodă pentru a face față acestei tulburări este o combinație intre terapia cognitiv comportamentală și produse farmaceutice. De asemenea, este necesar și suportul moral al celor din mediul apropiat al persoanei cleptomane.
În general, psihoterapeutul ajută la identificarea credințelor și comportamentelor negative și înlocuirea lor cu unele pozitive, prin tehnici de terapie cognitiv comportamentală. Pentru a fi evitată revenirea cleptomaniei, se recomandă urmarea întocmai a planului de tratament și apelarea la psiholog ori de câte ori reapare nevoia de a fura.
