Psihologia și biologia depresiei

  • 7 mins read

În practica psihologică ne întâlnim deseori cu persoane care suferă de depresie și nu reușesc să își dea seama cum s-a întâmplat asta, cum au ajuns ei dintr-o persoană optimistă și veselă să se simtă triști, lipsiți de speranță și fără chef. E important să înțelegem că depresia nu e cauzată de un singur lucru, ci, mai degrabă, de o combinație de factori care interacționează între ei. Acești factori pot fi grupați în două categorii – psihologici și biologici. În cazul depresiei, mulți factori biologici și psihologici interacționează intre ei, însă e dificil să spunem specific care sunt aceștia deoarece diferă de la o persoană la alta.

Factori biologici

Factorii genetici – De multe ori, depresia apare la mai mulți membri ai familiei, ceea ce sugerează faptul că putem moșteni gene care ne fac vulnerabili la a dezvolta depresia. Cu toate acestea, chiar dacă moștenim această vulnerabilitate (șansă mai mare) de a avea depresie, asta nu înseamnă că vom avea boala. Deși multe persoane moștenesc vulnerabilitatea, foarte multe dintre acestea pot să nu sufere niciodată de depresie.

Hormonii – Cercetările din domeniu au ajuns la concluzia că apar modificări hormonale în depresie. Creierul nostru trece prin stări de schimbare înaintea și în timpul unui episod depresiv. Asta poate duce la supra- sau sub- producția (secreția) anumitor hormoni, care pot fi luați în calcul pentru unele simptome ale depresiei. Tratamentul medicamentos poate fi eficient în aceste condiții.

Substanțe chimice ale creierului (neurotransmițători) – Celulele din creier comunică între ele cu ajutorul unor substanțe chimice specifice, numite și neurotransmițători. Se presupune că în timpul depresiei, activitatea unor astfel de substanțe e mai redusă. Astfel, anumite zone ale creierului responsabile pentru reglarea somnului, apetitului, dorinței sexuale și chiar dispoziției pot fi perturbate, deranjate. Nivelul redus al neurotransmițătorilor conduce la o comunicare redusă între celulele creierului, iar asta poate avea efect asupra simptomelor tipice depresiei. Multe medicamente antidepresive cresc nivelul neurotransmițătorilor din creier.

Factori psihologici

Gândirea – Au fost identificate câteva tipuri de gândire specifice depresiei:

  • Suprasolicitarea și supraestimarea aspectelor negative (vedem și observăm doar partea negativă a vieții, a ceea ce ni se întâmplă și nu privim și partea pozitivă)

  • Asumarea responsabilității pentru evenimentele negative, mai puțin bune, dar nu și pentru cele pozitive, de succes (suntem vinovați pentru orice se întâmplă sau decurge rău, însă dacă am făcut ceva bine, nu ne recunoaștem meritele)

  • Reguli stricte și inflexibile referitoare la cum ar trebui să se comporte ceilalți („partenerul sau partenera ar trebui să facă asta”, „copiii trebuie să fie cuminți”, „prietenii trebuie să înțeleagă” etc.)

  • Credința că știm ce gândesc ceilalți despre noi și siguranța că ceilalți gândesc că nu suntem persoane bune („cu siguranță șeful crede că nu sunt în stare să fac asta”)

Pierdere – Uneori putem trece prin momente în care pierdem ceva, iar asta poate conduce la depresie. Experiența pierderii poate include pierderea unei persoane dragi prin separare, despărțire sau moarte, pierderea serviciului, a unei prietenii, a unei promovări, a sprijinului sau suportului etc.

Sentimentul de eșec – Unii dintre noi considerăm că vom fi fericiți doar în momentul în care ne îndeplinim anumite obiective, cum ar fi să luăm doar nota 10, să avem un anumit serviciu, să câștigăm o anumită sumă de bani sau să ne găsim un partener. Dacă, din diverse motive, nu reușim să ne îndeplinim aceste obiective, putem crede că am eșuat într-o anumită măsură. Acest sentiment sau senzație de eșec poate, uneori, să conducă înspre depresie sau să o agraveze.

Stresul – Mai multe evenimente sau întâmplări stresante din viață pot duce la depresie. Evenimentele stresante din viața noastră pot fi lipsa unui loc de muncă, probleme financiare, probleme în cuplu sau în familie, probleme cu părinții sau copiii, boala fizică sau schimbări majore în viață.

Cu toate că nu putem interveni la nivelul genelor pe care le-am moștenit, avem totuși multe alte variante și opțiuni pentru a preveni sau pentru a trata depresia. Cele mai frecvente modalități de tratament sunt terapia psihologică (psihoterapia) și tratamentul medicamentos. Mai jos vom discuta despre două tipuri de intervenții psihologice care s-au dovedit cele mai eficiente în cazul depresiei.

Terapia cognitivă

Obiectivul psihoterapiei cognitive este să ajute persoanele să își dea seama cum își pot schimba dispoziția sau starea de spirit prin identificarea și modificarea propriilor gânduri. De cele mai multe ori, atunci când suntem depresivi gândim într-un mod negativ despre noi înșine, despre viața noastră și despre viitorul nostru. Aceste gânduri ne pot înrăutăți dispoziția. În ședințele de psihoterapie cognitivă descoperim și discutăm aceste gânduri negative, care nu ne ajută, iar apoi creăm și învățam gânduri pozitive, care ne ajută. Acest tip de psihoterapie este una structurată și centrată pe „aici și acum”.

Terapia comportamentală

Persoanele depresive tind să se simtă lipsiți de vlagă și fără dorință sau motivație. Preferă să stea acasă și evită să se întâlnească cu alte persoane (prieteni, colegi, cunoștințe). Astfel, pot pierde oportunitățile și evenimentele care le-ar putea ridica moralul, dispoziția. Obiectivul psihoterapiei comportamentale este să identifice și să schimbe aspectele comportamentului persoanei care mențin sau chiar agravează depresia. Strategiile folosite pot include stabilirea unor obiective și scopuri, rezolvarea problemelor, învățarea unor abilități sau deprinderi sociale (cum să ne comportăm, cum să vorbim, cum să interacționăm cu ceilalți), descoperirea sau redescoperirea activităților care ne fac plăcere, a dorinței de a face ceva, a motivației. De multe ori, în cabinetele psihologice se practică psihoterapia cognitiv-comportamentală, o combinație a acestor două tipuri de terapie.

Psiholog Ana Moldovan

Leave a Reply