În ziua de astăzi, șansele ca un cuplu să divorțeze sunt de 50 %, astfel că aproape jumătate dintre copii sunt expuși la efectele despărțirii părinților. Divorțul reprezintă una dintre cele mai nefaste experiențe, prin care nimeni nu își dorește să treacă, iar timpul în care soții sau copiii acceptă realitatea poate fi unul îndelungat. Chiar și cuplurile care s-au hotărât asupra despărțirii ajung în dificultatea de a duce la bun sfârșit decizia, deoarece sunt cuprinși de sentimente mixte. În cazul mariajelor care sunt „terminate”, covârșite cronic de conflicte sau chiar abuzive, divorțul este cea mai potrivită soluție.
Cercetările arată că divorțul este extrem de stresant, dar că majoritatea persoanelor, inclusiv copiii, fac față cu succes acestui stres sub îndrumarea unui psiholog. Mass-media scoate în evidență efectele dăunătoare și ireversibile pe care le are divorțul în special asupra copiilor, însă aceste lucruri tind să fie exagerate, nefiind susținute de cercetările efectuate de comisiile de specialitate. Dovezile științifice arată că divorțul nu are efecte negative de durată asupra psihicului sau asupra performanțelor școlare ale copiilor. Ceea ce este notabil în privința copiilor cu părinți divorțați este faptul că reușesc să facă față cu succes dificultăților apărute pe parcursul vieții. Cu toate că divorțul părinților este o provocare foarte mare pentru copii, creând amintiri dureroase și probleme în relaționarea familială, după o perioadă de acomodare, majoritatea copiilor reușesc să treacă peste aceasta dificilă rupere. Divorțul este dureros, însă printr-o abordare corectă, cu ajutorul unui psiholog, nu provoacă daune ireversibile.
După divorț este necesară o perioadă de un an, doi sau chiar mai mult pentru ca părinții și copiii să restabilească legăturile familiale. Părinții se vor concentra mai mult asupra rolului lor în viața copiilor, asupra job-ului și în relația cu fostul partener, iar copiii vor fi nevoiți să contribuie mai mult la ajutarea părinților. Pentru majoritatea familiilor divorțul rămâne o amintire dureroasă, însă nu într-atât încât să nu își poată continua viața.
Modalitatea de înțelegere a divorțului diferă la copii în funcție de vârstă, astfel că explicațiile părinților trebuie să fie „croite” în funcție de nivelul de înțelegere al copilului. Copiii foarte mici (0 – 3 ani) nu înțeleg ce înseamnă divorțul, dar observă dacă li se schimbă programul zilnic. Siguranța și consecvența sunt cele mai importante lucruri de care copiii de această vârstă nu trebuie să fie privați în timpul divorțului. Preșcolarii și cei din școala primară cunosc termenul de divorț, însă la această vârstă sunt interesați mai degrabă de lucrurile practice.
De regulă, întrebările care îi îngrijorează sunt:
- Unde voi sta?
- Unde vor fi lucrurile mele?
- Când îl/o voi vedea pe tata/mama?
- Mă mai iubiți?
Cu cât cresc mai mari, copiii vor să afle motivele divorțului și pe parcursul timpului pot să pună întrebări dificile, la care vor să afle răspunsuri simple și sincere. Indiferent de vârstă, copiii au nevoie de explicații alcătuite din cuvinte blânde și nejignitoare cu referire la motivele divorțului. Copiii intre 8 și 12 ani vor fi interesați de lucrurile practice de zi cu zi și cu siguranță vor avea nevoie de ajutorul părinților pentru a se hotărî ce le vor spune prietenilor în legătură cu situația prin care trec. Adolescenții vor să știe cele mai multe informații și ar trebuie să le primească într-o măsură cât se poate de sinceră, dar cu detalii limitate. Este bine că adolescenții să știe motivele despărțirii, însă nu este necesar ca părinții să le prezinte detalii ale mariajului. Până la urmă sunt copii, nu prieteni. Copiii pot trece mai ușor peste un divorț dacă le sunt oferite informații care să-i ajute, nu să-i împovăreze, lucru care se întâmplă foarte des când soții se învinovățesc intre ei.
Câteva sfaturi utile părinților în relația cu copiii după divorț:
- Spuneți-le copiilor că sunt iubiți.
- Încercați să adoptați o poziție neutră (pozitivă, dacă este posibil) în privința relației copilului cu fostul partener.
- Cel mai important, puneți-vă în locul copilului. Ce ați vrea să știți și cum ați vrea să vi se spună?
Aspectele legale și copiii
Divorțul nu înseamnă dispariția familiei, iar sarcina cea mai dificilă pentru părinți este aceea de a-și renegocia relația familială cu copiii și unul față de altul. Împărțirea timpului petrecut cu copiii de către fiecare părinte este una dintre problemele ce se dispută cel mai des și se stabilește pe cale legală. Această decizie este strâns legată de anumiți factori: suportul financiar, cine rămâne să locuiască în continuare în reședința familiei sau dorința unuia dintre părinți de a se muta în altă parte a țării sau a lumii.
În privința alegerii celui mai bun tip de custodie pentru copii există controverse. Mulți consideră că cea mai bună modalitate este custodia comună, în care părinții au aceeași putere de decizie și își împart egal intre ei timpul petrecut cu copiii. Alții susțin că varianta de unic tutore este mai potrivită pentru copii, insistând pe faptul că, pentru o dezvoltare armonioasă, copilul are nevoie de siguranța unui cămin și de un singur părinte care să dețină controlul. Cercetările arată că tutela trebuie stabilită în funcție de circumstanțele familiale, iar găsirea celei mai bune soluții diferă de la caz la caz. În găsirea soluției optime, părinții ar trebui să țină cont de câteva principii:
- Să reducă conflictul la minimum
- Să discute la obiect, gândindu-se doar la nevoile și bunăstarea copiilor
- Să păstreze consistența discursului
Cearta între foștii soți
Consemnările psihologilor subliniază că atunci când părinții se ceartă înainte, în timpul și după divorț, copiii sunt mai predispuși spre a dezvolta probleme de natură psihologică. Acest adevăr se confirmă în special atunci când copiii sunt martorii conflictelor sau sunt prinși în mijlocul certurilor. Toți copiii, indiferent de vârstă, simțind tensiunea, oscilează între mama și tata și au sentimente confuze atunci când aceștia se ceartă. Așadar, regula de aur pe care părinții trebuie să o aibă întotdeauna în vedere este: să țină copiii departe de certuri.
În mod normal este de așteptat să existe neînțelegeri între doi foști soți. Opiniile diferite în privința creșterii copiilor, rănile vechi sau noile gelozii sunt motive de furie și durere. Cea mai bună soluție nu este ca cei doi să fie „prieteni”, recomandarea psihologilor fiind ca părinții să aibă o relație distantă, politicoasă și să găsească o abordare rațională a problemelor, pentru a putea „lucra” împreună la educația copilului.
Puncte problematice
Unii copii dezvoltă probleme psihologice după divorțul părinților și mulți nu reușesc să se obișnuiască cu ideea. Plânsul, îngrijorarea, agresivitatea crescută, tulburările somnului, dorința de singurătate, scăderea performanțelor școlare și gândul la despărțirea celor doi sunt semnele evidente ale mâhnirii, ce survin în urma partajului. Deseori părinții nu reușesc să păstreze o abordare obiectivă în determinarea modului în care copiii fac față stresului și de aceea este nevoie de ajutorul unui psihoterapeut. Copiii suferă, sunt frustrați și suparăți pe părinții lor când află decizia acestora de a divorța. De aceea părinții trebuie să fie foarte atenți la problemele pe care le dezvoltă copiii lor și să încerce să-i ferească de expunerea la neînțelegerile, diferențele de opinie și certurile dintre ei. De asemenea părinții trebuie să-și canalizeze energia și afecțiunea asupra copiilor, încercând să creeze un mediu cât se poate de normal, atât în timpul divorțului cât și după aceea.
Ajutorul specializat
În privința problemelor legale ce apar în timpul divorțului, oamenii apelează la ajutorul mediatorului sau al avocatului în soluționarea conflictului de natură financiară. Pe partea emoțională însă, cei mai mulți nu știu cum să reacționeze. Pe lângă sfaturile primite de la prieteni, vecini sau rude apropiate, deseori este indicată căutarea ajutorului profesional al unui psiholog, care este familiarizat cu divorțul și poate oferi opinii obiective, sprijin și sfaturi pentru a trece mai ușor peste acest eveniment.
