Tulburarea bipolară

  • 9 mins read

Tulburarea bipolară sau Depresia maniacală este o tulburare de dispoziție și este caracterizată de experientierea unor stări anormale și schimbări exagerate de dispoziție. Pacienții diagnosticați cu această afecțiune trec prin episoade maniacale, în care se simt euforici, foarte fericiți, episoade care alternează cu cele depresive, în care aceștia devine extrem de triști, negăsind plăcere în activitățile de zi cu zi. Aceste episoade pot trece de la un nivel ușor la unul avansat și afectează profund modul în care persoana gândește, simte și se comportă. Este important să reținem că această tulburare apare sub diferite forme, de multe ori pacienții având doar un episod de manie și episoade depresive mai frecvente. Tulburarea bipolară apare la aproximativ 1% din populație, adică 1 din 100 de oameni vor avea un episod care va presupune o spitalizare ulterioară. Această tulburare afectează bărbații și femeile în mod egal și apare, de obicei, între 20-30 de ani.

Mania este un stadiu extrem al acestei afecțiuni și este caracterizată prin prezența unei dispoziții euforice anormale, a lipsei de somn și iritabilității. Hipomania este termenul utilizat în cazurile mai moderate ale maniei. Poate fi controlată și fără spitalizare, atâta timp cât persoana nu pierde contactul cu realitatea. Oricum, trecerea de la hipomanie la manie este foarte rapidă. 

Simptomele maniei

  • Iritabilitate: Iritabilitatea, conform dicționarului Oxford înseamnă „nervozitate, enervare rapidă”. Mulți oameni când se află într-un episod maniacal au o multitudine de idei și gânduri. Aceștia sunt cu un pas înaintea tuturor în ceea ce privește rapiditatea cu care procesează informațiile. Deoarece gândesc atât de rapid, se enervează când cei din jur nu le înțeleg ideile sau entuziasmul pentru o acțiune sau alta.

  • Scăderea nevoii de somn: Acesta este un simptom timpuriu al maniei, alături de creșterea nivelului de energie al bolnavului. El apare datorită faptului că multitudinea de idei care trebuie puse în practică necesită timp, nevoia de odihnă și somn fiind ignorată

  • Schimbările multitudinii de idei: Viteza modului în care gândesc și trecerea rapidă de la un subiect la altul, lipsa sensului unor idei sau mesajele incoerente sunt simptome care caracterizează un episod maniacal

  • Ideile grandioase: În cazul pacienților bipolari, acest tip de idei sunt foarte întâlnite. Aceștia consideră că sunt mult mai talentați decât ceilalți și că dețin calități unice. Odată ce starea de dispoziție devine din ce în ce mai euforica, aceste credințe pot deveni deziluzii, bolnavii crezându-se oameni faimoși sau revoluționari.

  • Judecata deficitară: Abilitatea acestor persoane de a lua decizii raționale este afectată în mod evident, aceștia acționând în moduri nepotrivite

  • Creșterea activității sexuale: Pacienții au un libido crescut și le lipsește discernământul în ceea ce privește alegerea partenerilor sexuali.

Episoadele depresive

Depresia este o stare de dispoziție care, datorită severității, persistenței, duratei și prezenței unor simptome caracteristice, se poate transforma într-un episod depresiv major, care reprezintă cealaltă extrema a tulburării bipolare. Cele mai comune caracteristici ale depresiei sunt:

  • O stare de tristețe persistentă și anxietate: Oamenii descriu depresia că fiind un sentiment copleșitor de tristețe și lipsa de speranță. Ei își pierd motivația de a mânca, de a petrece timpul într-un mod plăcut în activitățile de zi cu zi în care găseau odinioară plăcere.

  • Întreruperile sau lipsa de somn: Acest simptom duce la creșterea anxietății. Bolnavii adorm foarte greu, se trezesc des în timpul nopții, îngrijorându-se de situațiile de zi cu zi ori se trezesc dimineața devreme și nu mai pot adormi.

  • Sentimente de lipsă de valoare și speranță: Uneori oamenii devin copleșiți de inabilitatea lor de a realiza anumite sarcini, ajungând la convingerea că nu sunt capabili de nimic. Aceste gânduri au legătură atât cu prezentul cât și cu situațiile care vor apărea în viitor.

  • Interesul scăzut pentru activități sexuale: Odată cu dezvoltarea depresiei, bolnavii devin din ce în ce mai neinteresați de viața lor socială și sexuală.

  • Concentrare scăzută: Se pierde capacitatea de persistență în sarcină, de luare de decizii. Pacienții depresivi găsesc dificultate în a citi o carte sau a merge la cumpărături, acest lucru crescându-le anxietatea și agitația.

  • Gânduri sau tentative suicidare: Când o persoană devine copleșită de sentimentele profunde de disperare, este foarte probabil să se gândească la moduri de a se sinucide.

Episoadele mixte

Un episod mixt este caracterizat de experientierea atât a simptomelor depresive cât și a celor maniacale aproape în fiecare zi, într-o perioadă de timp. Persoana în cauza are stări de dispoziție alternative: iritabilitate, euforie, tristețe, insomnie, agitație, halucinații și deziluzii, gânduri suicidare.

Tulburarea bipolară I este cea mai întâlnită și prevalentă dintre afecțiunile bipolare. Este caracterizată de experiențierea unui episod maniacal și episoade depresive severe. Cauzele acesteia sunt variate, iar cursul bolii depinde mult de la un pacient la altul. Mulți specialiști consideră că această tulburare nu poate fi remediată complet, deoarece simptomele alternează mereu. Este important de menționat faptul că un tratament continuu, chiar dacă simptomele nu mai sunt vizibile, previne recăderea.

Tulburarea bipolara II este caracterizată de experientierea unor episoade de depresie și hipomanie, care, de obicei, nu se dezvoltă într-un episod maniacal profund.

Tulburarea ciclotimică este caracterizată de prezența unor perioade scurte de depresie ușoară și hipomanie, care se interferează cu perioade scurte de stări de dispoziție normale. Deși un pacient cu ciclotimie nu experiențiază episoade majore de depresie sau manie, aceștia pot dezvolta tulburare bipolară I sau II.

Pacienții cu tulburare bipolara I sau II au fluctuări frecvente de dispoziție, având mai mult de 4 episoade hipomaniacale, maniacale sau/și depresive în cursul unui an. Aceștia au tendința de a alterna între cele două stări extreme, separate de o perioadă în care se simt bine. Nici un factor nu a fost menționat că ar cauza tulburarea bipolară. Nu este cauzată nici de o persoană, nici  de un eveniment sau o experiență anume. Sunt mai mulți factori care interacționează și contribuie la dezvoltarea acestei tulburări – modelul vulnerabilității la stres.

Vulnerabilitatea

  • Factori de risc: lipsa complianței la medicație, alcool, droguri, simptome subsindromale, stil de viață haotic, suport social sărac, strategii de coping nepotrivite.

  • Factori protectori: complianță la medicamente, stil de viață echilibrat, suport social bun, strategii de coping potrivite.

  • Vulnerabiliatea genetică: Tulburararea bipolară tinde să se moștenească în cadrul familiei. Rudele de gradul I ale pacienților au un risc crescut pentru a dezvolta această tulburare. Copii pacienților au un risc de 8% de a avea tulburare bipolară și 10% de a avea tulburare unipolară, comparativ cu riscul de 1% al populației.

  • Vulnerabilitatea biologică: Se referă la posibile deficite biochimice la nivelul creierului, deficite care cresc vulnerabilitatea unei persoane de a dezvolta această afecțiune.

  • Vulnerabilitatea de stres: Evenimentele stresante și circumstanțele de viață cum ar fi: conflictele în familie, dificultăți la angajare, șomaj, sau chiar evenimente pozitive: căsătorie, naștere, mutarea într-un alt loc pot afecta persoana în cauză, aceasta simțindu-se stresată, furioasă, anxioasă, tristă.

Apariția tulburării bipolare poate fi explicată prin interacțiunea celor trei factori descriși mai sus. O persoană care este genetic sau biologic vulnerabilă nu va dezvolta neapărat tulburarea. Aceste vulnerabilități sunt afectate de modul în care persoana respectivă controlează stresorii din viața de zi cu zi. Spre exemplu, o persoană care are o istorie familială de diabet nu va dezvolta această boală dacă mănâncă în mod corect și face exerciții. Acest lucru aduce în discuție factorii de risc și cei protectori.

Factorii de risc și protecție

Un factor de risc este un fenomen care crește probabilitatea ca o persoană deja vulnerabilă, să dezvolte o anumită boală. Exemple: strategii de coping ineficiente, alcool, droguri, viață dezechilibrată. Factorii de protecție, pe de altă parte, sunt aceia care includ strategii de coping eficiente, suport social adecvat, comunicare eficientă și abilități în rezolvarea de probleme. Când factorii de risc sunt mai mulți decât factorii de protecție, atunci există o probabilitate mare de instalare a bolii. Acest principiu se aplică și în cazul recurenței bolii.

Psiholog Ana Moldovan

Leave a Reply