Discalculia este o tulburare de învățare ce perturbă abilitățile de calcul matematic, iar persoanele care prezintă această afecțiune au o memorie slabă pentru toate lucrurile ce țin de matematică. Copiii cu discalculie au dificultăți în înțelegerea conceptului de număr, nu au o înțelegere intuitivă și nu pot efectua cu ușurință calcule și operații matematice.
Discalculia este ca dislexia pentru numere, însă, spre deosebire de aceasta din urmă, despre discalculie se știe foarte puțin în legătură cu prevalența, cauzele sau tratamentul ei. Cercetătorii consideră că este o boală congenitală cauzată de funcționarea anormală a unei zone specifice ale creierului. Persoanele afectate de această tulburare întâmpină mari dificultăți cu cele mai comune aspecte legate de numere și aritmetică. Studiile arată că intre 3% și 6% dintre oameni suferă de discalculie.
Discalculia poate afecta și oamenii cu dislexie?
Cercetările arată că intre 40 și 50% dintre dislexici nu prezintă semne că ar dezvolta discalculie, având rezultate la matematică de același nivel sau chiar cu până la 10 procente mai bune decât copiii normali. Însă restul de 50-60% dintre cei afectați de dislexie întâmpină și dificultăți la matematică, deoarece, deloc surprinzător, greutățile în decodarea cuvintelor se pot transforma în dificultăți în înțelegerea notațiilor și a simbolurilor matematice.
Pentru unii dislexici problemele la matematică survin din cauza că nu pot înțelege întrebările formulate, nu din cauza lipsei abilităților matematice. Astfel, discalculia și dislexia pot apărea independent una față de cealaltă, dar și împreună, însă, în ambele cazuri, psihologii recomandă ca strategiile de abordare și tratament să fie independente, aplicate pentru fiecare afecțiune în parte.
Simptome
Printre simptomele tipice ale discalculiei se numără dificultățile întâmpinate la:
- Numărat – copiii cu discalculie reușesc să învețe să numere cuvintele, însă nu reușesc să numere înainte și înapoi, în special în grupuri de câte două sau trei.
- Calcule – nu reușesc să învețe și să rețină operațiile, iar chiar și atunci când reușesc să dea răspunsul corect sunt nesiguri. De asemenea, lipsindu-le gândirea matematică, chiar dacă știu că 5+3=8, nu realizează că 3+5=8, sau că 5+4=9.
- Numerele cu zerouri – nu relaționează cuvintele zece, o sută, o mie cu numeralele 10, 100, 1000.
- Măsuri – nu se descurcă cu banii, nu reușesc să spună ora și de obicei nu înțeleg nici concepte ca viteza (km/h) sau temperatura.
- Orientare – nu au orientare în spațiu (nici noțiunile de dreapta și stânga), ceea ce duce la imposibilitatea de a urma instrucțiuni sau de a se descurca cu harta.
Copiii cu discalculie sunt cei mai vulnerabili atunci când profesorii aplică metode de predat interactive, deoarece orice întrebare de matematică, chiar și una simplă, adresată în public, va provoca inevitabil jenă și frustrare.
În cazul adulților se observă:
- Capacitate matematică mentală limitată – frica de bani și tranzacții, imposibilitatea de a gândi restul, bacșișul, impozitele, reducerile.
- Probleme financiare – nu înțeleg conceptele de dobândă, randament, credit, debit, în general termenii economici și gândirea lor financiară este pe termen scurt, neavând capacitatea de a vedea în ansamblu.
Strategii în abordarea discalculiei
În ciuda dizabilităților în înțelegerea cifrelor, numerelor, operațiilor și a conceptelor matematice, cei afectați de discalculie sunt înzestrați, de regulă, cu abilități normale sau chiar excepționale în alte domenii. Profesorii și psihologul trebuie să îi ajute pe aceștia să găsească soluții creative în rezolvarea problemelor, să îi învețe tehnici de ameliorare a randamentului memoriei, să îi încurajeze să își dezvolte abilitățile de vizualizare, reprezentare grafică și organizarea informațiilor.
Când un copil de 5-7 ani nu este încă pregătit să învețe concepte matematice, părinții vor încerca să îl forțeze, însă această abordare va aduce cu sine experiențe negative și o atitudine greșită a copilului cu privire la matematică, provocând chiar anxietate. Este foarte important ca părinții și profesorii să aștepte momentul în care copilul este dezvoltat corespunzător pentru a primi și înțelege informații legate de matematică.
Factori favorizanți
Ca toate aptitudinile, și înclinația spre matematică poate fi moștenită sau născută. Cei foarte „înzestrați la matematică” pot fi împiedicați în dezvoltare de o educație inadecvată, însă niciodată un „întârziat” nu va dobândi competențe reale în domeniu, în ciuda instruirii intensive și sistematice.
Pe partea integrării sociale a celor afectați de discalculie, cercetătorii și psihologii concluzionează că această dizabilitate este acceptată social, competențele matematice fiind privite mai mult ca niște funcții de specialitate, decât ca niște indicații în privința inteligenței sau a capacității de integrare socială. Astfel că stigmatizarea și ramificațiile eșecului matematic sunt mult mai reduse decât în cazul altor dizabilități de învățare, ca de exemplu dislexia sau disgrafia.
Teste și diagnostic
Nu există un test specific pentru diagnosticarea discalculiei, însă există anumite întrebări și exerciții pentru a descoperi potențialul matematic al copilului, independent de abilitățile sale din alte domenii. Discalculia este o tulburare care necesită diagnostic. Consilierea psihologică cumulată cu sprijinul familiei și al școlii sunt esențiale. Din păcate, cercetătorii nu s-au focusat asupra acestei afecțiuni, astfel că informațiile cu privire la cauze și tratament sunt puține. Psihoterapia, combinată cu instruirea matematică, reprezintă cea mai bună soluție pentru cei afectați de discalculie.
