Agorafobia este o tulburare caracterizată de frica obsesivă și nemotivată a persoanelor de a se afla în spații largi, locuri în care există șansa de a avea un atac de panică la care să asiste mulți oameni, iar ieșirea rapidă din această situație ar dificilă. Din cauza acestei temeri, cel care suferă de această boală va evita în mod deliberat astfel de situații – autobuze, trenuri, magazine, piețe, centre comerciale, avioane, etc. Multora le este greu, fără ajutorul specializat al unui psiholog, să se simtă în siguranță altundeva decât în casa lor, iar în cazurile speciale sentimentul de a fi în siguranță doar în casa proprie este dus la extrem și poate să provoace izolarea totală (refuzul de a mai părăsi casa).
Simptome fizice
Psihologii sunt de părere că cei care suferă de agorafobie, de obicei, prezintă simptomele doar atunci când se află într-o situație sau într-un mediu ce ar putea să le provoace anxietate. Simptomele fizice sunt rare, deoarece majoritatea persoanelor cu agorafobie tind să evite situațiile care ar putea să le declanșeze panica. Simptomele care apar includ:
- Puls crescut al inimii
- Bufeuri de căldură
- Amețeală
- Probleme cu înghițitul
- Sufocare
- Transpirație excesivă
- Frisoane
- Senzație de leșin
- Țiuitul urechilor
Simptome psihologice
Uneori simptomele psihologice sunt legate de cele fizice:
- Frica de moarte
- Frica de a fi scapăt de sub control
- Frica de a înnebuni
- Frica de a fi observat în timpul unui atac de panică, lucru ce ar duce la umilire.
- Depresia
- Nivelul scăzut al stimei de sine și al încrederii.
Simptome comportamentale
- Izolarea – evitarea locurilor și a situațiilor ce ar putea declanșa anxietatea. În unele cazuri manifestarea poate fi una ușoară, în care bolnavul evită aglomerația dintr-un tren. În cazurile extreme, acesta refuză să iasă din casă.
- Reasigurarea – bolnavii au nevoie ca ceilalți să-i liniștească. Plimbarea printr-un magazin, uneori, poate fi posibilă doar atunci când alături se află un prieten. În cazul extrem, singurătatea poate fi insuportabilă.
- Comportamentul legat de siguranță – nevoia de a avea pe cineva alături pentru a confrunta situațiile declanșatoare de anxietate. Unii dintre bolnavi trebuie să consume un păhărel de alcool înainte de a intra într-un loc aglomerat, iar alții nu pot ieși din casă decât dacă au pastilele cu ei.
- Evadarea – părăsirea de urgență a unui loc sau a unei situații stresante, cu destinația casă, dulce casă.
Experții nu cunosc exact care ar putea fi cauzele agorafobiei, însă majoritatea cred că sunt rezultatul unor factori psihologici și/sau fiziologici.
O complicație a tulburării de panică
Această tulburare este caracterizată prin episoade periodice de atacuri de panică (teamă intensă), care declanșează reacții fizice severe fără nici un motiv. Atacurile de panică pot fi extrem de înfricoșătoare și îi fac pe oameni să creadă că își pierd controlul sau chiar că mor. Anumite persoane corelează apariția atacurilor de panică cu spațiul și situația în care au avut loc, iar prin evitarea acestor locuri sau situații bolnavul crede că poate împiedica apariția unor viitoare atacuri. Cei care suferă de agorafobie se vor feri în special de locurile în care sunt mulți oameni, deoarece îi percep pe aceștia că pe niște potențiali martori ai unui atac de panică.
Dificultăți de orientare în spațiu
Sunt studii care arată că există o legătură intre agorafobie și dificultățile de orientare spațială. Persoanelor care nu suferă de agorafobie își pot menține echilibrul prin combinarea datelor din vestibular (componenta din urechea internă) și sistemele vizuale, precum și datorită senzațiilor proprioceptive. Un procent mare dintre agorafobi au funcționalitatea vestibulară mult mai slabă decât restul populației, și, prin urmare, se bazează foarte mult pe semnalele tactile și vizuale. Astfel, în locurile aglomerate, agorafobii se pot dezorienta foarte ușor din cauza numărului mare de semnale vizuale pe care le primesc.
Alți factori
- abuzul de alcool
- abuzul de droguri
- experiențe traumatizante trăite în copilărie
- un trecut medical cu boli mintale (tulburări de alimentație sau depresie)
Tratament
Terapia cognitiv comportamentală (TCC) funcționează cel mai bine în tratamentul agorafobiei. Partea cognitivă a terapiei se axează pe învățarea cât mai multor lucruri legate de agorafobie și atacurile de panică și despre modul de gestionare a acestora. Pacientul descoperă factorii ce declanșează sau înrăutățesc atacul de panică și începe să practice tehnici de coping, cum ar fi exercițiile de respirație sau cele de relaxare.
Partea de comportament implică modificarea comportamentelor nesănătoase și nedorite. Acest lucru poate fi realizat utilizând desensibilizarea sistematică sau terapia de expunere. În cazul terapiei prin expunere „in vivo” pacientul se confruntă cu anumite situații sau locuri care îi provoacă probleme, însă în siguranță, alături de psihoterapeut. Cu practică și expunere ghidată, condusă de terapeut, pacientul observă că temerile cele mai mari pe care le are nu sunt fondate, fapt ce duce la scăderea treptată a nivelului anxietății.
În cazurile în care pacientul manifestă un comportament extrem și nu părăsește locuința, este necesar ca psihologul să se deplaseze la domiciliu și, de cele mai multe ori, primele ședințe se desfășoară în casă, loc perceput de către bolnav ca fiind singura „zonă sigură”. Pe parcursul terapiei nivelul anxietății se reduce semnificativ, iar zona de confort a pacienților începe să se extindă.
